Scurt istoric Pitesti
|
Stema
|
Istoric
|
Clima |
Orase infratite
|
Prezentare
video |
Harta
virtuala |
Atestat
documentar la 20 mai 1388, intr-un act de danie al domnitorului Mircea cel Batran,
orasul-targ Pitesti se dezvolta ca un centru comercial, mestesugaresc si agricol.
Radacinile sale se prelungesc, insa, in antichitate.
In
perioada daco-romana, Pitesti a facut parte din regiunea Moesia Inferior, iar
apoi din Dacia Malvensis, de atunci datand numeroase fragmente de zidarie, constructii,
ceramica si monede. Relicvele apartinand culturii Dridu si izvoarele numismatice
din epoca medievala confirma teoria potrivit careia Pitesti practica schimburi
economice intense cu lumea sud-dunareana, indeosebi cu Imperiul Bizantin. Aici
si-au avut temporar resedinta voievozii Basarab cel Tanar, Mihnea cel Rau si Vlad
cel Tanar. Atestarea documentara de la 1388 face din Pitesti, alaturi de Campulung
(1300), Curtea de Arges (1300), Braila (1350) si Slatina (1368), unul dintre cele
mai vechi targuri. O prima mentiune despre orasul Pitesti apare in anul 1510.
Ea este confirmata ulterior, la 27 august 1582, atunci cand se face referire la
organizarea oraseneasca a comunitatii, conduse de un judet si de 12 pargari.
Intre
anii 1512 si 1521, domnitorul Neagoe Basarab construieste si la Pitesti curte
voievodala. Boieri si dregatori de seama - Golestii, Izvoranii, Cantacuzinii,
Craiovestii etc. - in frunte cu domnul Unirii, Mihai Viteazul (1593-1601), au
proprietati la Pitesti. Vestigii culturale din aceasta perioada au fost identificate
pe langa Biserica Sfantul Gheorghe, ridicata in 1656 - prima compozitie supraetajata
pe coloane de caramida din tara Romaneasca - pe langa Schitul din Trivale - ctitorie
a mitropolitului-carturar Varlaam - si pe langa scoala de Pictura, la care s-au
format Popa Simion din Pitesti (Simion Popescu), Nicolae din Pitesti si Petre
Zugravul.
Din anul 1640, dateaza marturii
scrise despre bisericile frumoase de aici, precum si despre cele 200 de case de
oraseni, cca 1.000 de suflete, a caror priveliste nu-l lasa indiferent pe calator.
In anul 1656, domnitorul Constantin
serban si doamna sa Balasa ctitoresc in miezul orasului, pe fundatiile unui mai
vechi lacas de cult, Biserica Domneasca Sfantul Gheorghe.Importanta
asezarii continua sa sporeasca. Hrisoavele vremii vorbesc despre existenta, in
1746, a sapte-opt biserici la Pitesti. In 1780, numarul locuitorilor este estimat
la 1.250, iar cel al caselor la 250.
